luni, octombrie 11, 2010

Despre una, despre alta

Zilele astea, plictisindu-ma mi-am amintit cum e cand dai papucii unei fete. Datul papucilor, asa zisa eleganta despartire, e un eveniment unic dar atat de asemanator prin repetabilitatea cuvintelor, trairilor si faptelor.

In primul rand, iminenta despartire nu e ceva complet spontan, nu se intampla brusc. Semnele ca ea urmeaza sunt prezente cu cateva saptamani bune inainte. Si totusi, momentul e sublim. E ca si cand unul e executorul iar celalalt e mielul de Paste. Gagicile au tendinta de a se supra-aranja atunci cand stiu ca vin la ultima intalnire in calitate de prietena mea. Se machiaza exagerat, se imbraca sexy si isi iau cei mai frumosi pantofi. Asta pentru ca vor sa imi arate ce pierd, ce las in urma. De parca aspectul ei ar fi fost catalizatorul despartirii. Cu femeile e insa mereu o surpriza reactia din momentul in care spun lucrurilor pe nume. Asta pentru ca ele stiu deja ce urmeaza sa se intample si au timp sa pregateasca replicile si comportamentul. Aici nu se aseamana deloc. Am trecut prin toate: de la boceala in mijlocul unei terase aglomerate pana la palme, injuraturi si amenintari. Mie imi plac alea foarte calme care fumeaza 2-3 tigari si o intind si de care nu mai aud nimic niciodata. Alea sunt cele puternice, pe care poate le-am lasat prea usor. Un alt lucru interesant e motivul. De fapt motivele sunt diferite de fiecare data, dar in momentul cand vrei sa te desparti de cineva si nu vrei sa-i spui verde in fata ca e o analfabeta plina de figuri de exemplu, ai o singura optiune. Sa zici ca problema nu e la ea, problema e la tine. Ca ea e mirifica, e cea mai buna fiinta, este un exemplu pentru toate femeile de pe pamant, si ca e prea buna pentru tine. Ca faptul ca e prea buna pentru tine te macina, te tine noaptea treaz si te face sa iti pierzi mintile intrebandu-te cum de o femeie asa buna sta cu tine. Si cum tu esti un mare altruist, te-ai decis sa eliberezi cea mai buna femeie din lume din chinul de a sta cu tine, un badaran notoriu. Prin urmare, o despartire ar fi indicata. Asta e pentru cei eleganti, care vor sa pastreze o buna reputatie, cine stie, poate intr-o zi, o sa o mai suni sa o chemi la o partida de sex ca pe vremuri.

Dar eu nu sunt asa, eu sunt badaran pana la capat. Eu ii spun sincer ca intervalele de timp in care se epileaza pe picioare sunt prea mari, si eu nu suport asta. Ii spun sincer ca consuma cam mult, si ar fi bine sa imi plateasca si ea cate 10 beri pe seara asa cum eu ii platesc cocktailurile cele mai scumpe. Ii spun pe fata ca nu imi plac zgomotele pe care le face cand ne futem, mai ales alea pe care le face cand isi da drumul, zici ca o broasca sub roata de tractor.. Insa replica mea preferata de badaran e urmatoarea: „Draga mea, nu ma mai satisfaci din punct de vedere intelectual. Nu mai gasesc nici o bucurie in a discuta cu tine. A discuta cu tine e ca si cum as discuta cu un lemn. Viziunea ta asupra vietii in general e infinit mai redusa decat a mea, nu suntem la acelasi nivel de constientizare a realitatii inconjuratoare. Nu are rost sa ma chinui cu tine, adio”

duminică, octombrie 03, 2010

In Germania netul merge prost. Am avut net mai bun cand eram in liceu si ca sa pot sa navighez trebuia sa sun cu modemul. La naiba, cred ca si in Antarctica netul merge mai bine.

E primul weekend pe care il prind la noul apartament. Nu stiu daca asa e mereu, dar aici sunt chefuri in fiecare zi. Bine, o singura persoana face chefuri. Rusul. Rusul de la mine de pe scara are chef si prin pereti se aude un remix al lui Inna in limba rusa. Cred ca o sa avem o discutie noi 2, daca baiatul vrea muzica, poate sa mearga in club. Atat am avut de spus.

duminică, septembrie 26, 2010

Profit de ocazia ploii de afara sa las ceva scris negru pe alb. Sau alb pe negru, sau cum o fi blogul asta.

Atât am avut de zis.


PS:

Ok, ok, nu pot sa las 3 raduri totusi. Asa ca am creat si un postscriptum. Nu reusesc un zbor convenabil din Germania in Romania care sa-mi permita sa petrec weekenduri acasa. Asta e marea mea problema acum.

vineri, septembrie 24, 2010

Me...

Stii cum unii se distreaza prin locuri exotice alaturi de cei dragi? Cum lasa totul in urma si au parte de vreme frumoasa, masaj pe plaja, apa limpede?

Eu am parte de munca, ploaie, oboseala, etc.
Am fost in wk la Muenchen, dar nu la Oktoberfest. De asta nu am scris nimic.

Orice as face, oriunde as fi, niciodata nu o sa uit cine sunt, de unde sunt, ce am facut, ce am vazut si ce am trait.

E uimitor cat de mult se poate schimba viata unui om intr-un an de zile. Anul trecut pe vremea asta, viata mea era total diferita. Sfarsitul de septembrie de anul trecut mi-a adus durere, depresie. De obicei, toamna pentru mine e anotimpul in care mi se intampla cele mai mari nenorociri. Si totul e amplificat de vremea de afara.

Stii ce mi-am dat seama, draga blogule? Ca in ochii multora dintre persoanele care ma cunosc, eu sunt un campion, un invingator. As vrea ca asta sa insemne usurare pentru mine. Dar asta inseamna doar faptul ca trebuie sa demonstrez in fiecare zi ca sunt un campion.

Stii ce ma deosebeste de ceilalti? Fata de ceilalti, pentru mine a renunta e mult mai greu decat a incerca. Asta pentru ca eu nu pot sa ma privesc in oglinda daca renunt fara sa incerc.

luni, septembrie 20, 2010

Si daca se intreaba cineva ce se mai asculta zilele astea,

Around

Da, nu am mai scris de aproape o luna. Dar am motive. 100.

Motivul nr 1: M-am mutat in Germania
Motivul nr 2: M-am mutat in Germania
Motivul nr 3: M-am mutat in Germania
Motivul nr 4: M-am mutat in Germania
Motivul nr 5: M-am mutat in Germania
Motivul nr 6: M-am mutat in Germania
Motivul nr 7: M-am mutat in Germania
................
Motivul nr 99: M-am mutat in Germania
Motivul nr 100: M-am mutat in Germania

Bine, pentru majoritate loserilor care mai apuca sa citeasca ocazional pe aici, lucrul asta nu inseamna nimic. Singura schimbare majora pe care au facut-o in viata lor a fost sa isi schimbe periuta de dinti dupa ce au implinit 16 ani.

Ok, fiind o schimbare majora, mi-a necesitat toata atentia si puterea de intelegere. Cel mai greu e sa ma obisnuiesc cu noua viata si cu ploaia. Ploua in fiecare zi. Ma deprima. Nu era suficient ca eu sunt genetic depresiv, trebuia sa mai fie si ploaia asta marunta si infecta.

De scris nu ma las. Eram azi in tramvai cu castile in ureche si mi-a traznit ideea ca n-am mai scris. Am avut atatea de facut incat am uitat sa mai scriu. Poate din motivul asta, si lumea a uitat sa ma citeasca. Una peste alta, lupul isi schimba parul, dar naravul ba. Oricum m-ar schima situatiile in care ma aflu pus, la radacini raman acelasi rebel hardcore, anti-pitipoance.

Si apropo de femei. Baba de sub mine e la a doua incercare de a se pune cu viata mea. Cred ca babele au fost lasate sa faca viata celor din jur un chin. Nu au nici un rost pe lume. Nu fac nimic bun. Babele de la oras, zic. Cele de la tara au alt statut, alea au fost invatate cu greul si cu palme peste muie de la barbat, asa ca sunt cuminti.

Nuuu...astea de la oras, emancipatele. Astea care stau in papuci si ciorapi in fata blocului si se cred pe ulita. Astea aduse la oras de Ceausescu, care au descoperit viata fara vaca si capre si s-au hotarat sa nu se mai intoarca la sat. Cu astea nu poti discuta, nu ai cum sa le explici ca suntem in secolul XXI si unii oameni calatoresc cu avionul, navigheaza pe internet si au GPS photo-tagging.
Ele cauta sa scoata filmul din telefon ca sa-l duca la developat dupa ce au facut o poza.

Bai cat ma enerveaza astea cu baticul pe o ureche si sifonierul plin de haine vechi. Astea care ultima data si-au cumparat o toala noua dupa cutremurul din '77, de frica sa nu moara si sa nu aiba haine frumoase in care sa fie imbracate.

Ei bine jigodia de baba de sub mine, m-a reclamat la primarie ca mi-am inchis balconul. Asa ca i se pare ei ca trebuie sa fie importanta pentru mine. Abia urca scarile in sus si in jos, abia isi duce sacosa cu 3 mere de la piata. Dar are timp sa umble pe la primarie sa imi faca reclamatii. Cu ce o deranjeaza terasa mea? O deranjeaza ca nu i-am permis sa intre in casa in inspectie. Ca i-am zis sa nu se autoinvite inauntru, sa astepte sa o invit eu, ca nu e acasa la ea. A plecat bolborind pe scari, ca o sa mai aud eu de ea. Si uite ca aud.

Sper ca data viitoare cand aud de tine, sa fie la rubrica "comemorari". Pentru mine oricum esti moarta, nu existi, esti un zero. O sa scuip pe scari in fiecare zi in speranta ca o sa aluneci si o sa iti rupi fundul din cauza mea. Si o sa-ti trimit 2 flori la spital sa te inveseleasca.

Tschuess!

luni, august 16, 2010

Exceptional

Exceptionalii sunt acei oameni a caror viata nu se aseamana cu a celorlalti. Sunt cei a caror viata e deosebita, extraordinara. Inca de mici, cand toti copii fac acelasi lucru, se joaca cu aceleasi chestii, ei sunt nevoiti sa faca lucrurile oamenilor mari. Sunt nevoiti sa treaca prin incercari deosebite.

Uitandu-ma in jur constat ca viata mea a fost in mare parta exceptionala, in sensul ca a fost foarte diferita de ceea ce s-ar putea numi 'normal'. Am facut, am vazut si am trait cu totul si cu totul alte experiente, in ambele sensuri, bun si rau, ale cuvantului, fata de prietenii si cunostintele mele.

Afara ploua, răcoarea și umezeala imi patrunde in nari si ma face nostalgic. In curand voi pleca din tara si toate astea o sa-mi lipseasca enorm...
O sa îmi lipsească totul.

luni, august 09, 2010

Maszaj la An

Cei cărora le place sa futa femei în cur sunt niște gay sub acoperire. Mustesc a plăcere de dat la buci unui barbat dar se antreneaza pe femei. Sunt aceia care se masturbeaza la firme porno anale. Cand vad gaura curului li se face puta maciuca.

Cica sunt fetisisti la moda. Sunt de fapt la inceputurile unei cariere gay. De la a fute o femeie in cur pana la a da muie unui boschetar nu e decat un pas. Iar mai apoi de la dat muie unui boschetar pana la luatul limbii in gura cu un travestit nu e decat o flegma. Iar apoi de la saruturi pasionale cu un barbat pana la scarbosenia numita gay-parade nu e decat o coada de furnica.

Obsedatilor. Plec in Germania. Definitiv.

sâmbătă, iulie 31, 2010

Invaders must die!

Hehe, am luat hotărârea aia importanta. O sa fac o schimbare în viata mea. Ca orice om, rezistenta la schimbare e foarte mare. Mi-a fost greu sa ma hotărăsc, dar acum din orice unghi as privi schimbarea, pare opțiunea mai buna. Poate timpul va demonstra ca nu e asa. Poate vor veni momente grele, în care voi regreta alegerea. Poate chiar va fi mai rău....

Dar eu știu ca cei care pierd în viata sunt cei care mereu nu fac nimic, care nu-și asuma riscuri niciodată, care mereu se pregătesc sa dea lovitura și analizează și așteaptă și într-un final constata ca jumătate din viata lor a trecut pe lângă ei, așteptând sa facă ceva măreț.

Eu zic: Go for it! NU sta pe ganduri, schimbarea e cel mai bun lucru care ti se poate intampla in viata.

Ma enervează femeile care cred ca dacă au avut privilegiul sa ma cunoască sau mai mult, sa le sexez metafizic, acum au dreptul sa ma tragă la răspundere și sa ma întrebe de ce nu am vrut mai mult de la ele. Daca ați ști voi de câte ori m-am aflat și eu în situația asta, n-ați mai comenta aiurea. E viata, îmi pare rău, dar nu am lăsat niciodată impresia ca as vrea sa te iau de nevasta. Nu te-am forțat sa-mi dai pizda, ai făcut-o pentru ca te plictiseai sa te scarpini singura. Mulțumește-te ca încă mai vorbesc cu tine, moaca de raton. Zat!

duminică, iulie 18, 2010

Follwing heart and soul


Cele mai bune decizii din viata mea le-am luat cand eram alcoolizat. Nu stiu daca doar mie mi se intampla. Ca de exemplu atunci cand am hotarat sa imi fac blog. Eram praf. Inca tin minte cand m-am barbierit prima data pe coaie. Doar ce ma intorsesem de la un chef de unde n-am putut sa plec cu vreo gagica acasa pentru ca mi-era rushine ca o sa se sperie de ce o sa vada. Cand am ajuns acasa vedem deja dublu si ma mir cum am reusit sa nu ma ranesc.

Ok, gata cu amantuntele picante, nu vreau sa ajunga vreo cititoare sa se masturbeze asa cum o face citind cartile de Sandra Brown. Dar ce prostii spun, de obicei femeile nu citesc. Totusi as vrea sa fiu contrazis, asa daca cineva are ceva de comentat vreau sa inceapa cu ultima carte pe care a citit-o, si cu personajul cel mai indragit din cartile citite in trecut.

Revin la deciziile importante si berea Paulaner. Eu am incredere in subconstientul meu. Am încredere în instinct. Atunci când ma gândesc prea mult inainte sa iau o decizie, cand echilibrez lucrurile, când apar temerile, cand apar remuscarile, gandul la consecinte, etc.... Ei bine atunci iau cea mai proasta decizie. Si cum sunt singur pe aici(DE), am timp sa ma gandesc la toate posibilitatile si implicatiile unei decizii pe care urmeaza sa o iau in zilele urmatoare. O sa trec la Paulaner si cred ca ma voi hotari destul de repede.

Dupa moartea surorii mele am trecut printr-o depresie de 2 ani in care simteam nevoia sa sufar. Pentru ca durerea fizica e pentru cei slabi, eu am ales sa sufar in alt fel. Sa ma simt mizerabil. Am facut asta cu ajutorul femeilor care mi-au fost prietene in perioada asta. Ma indragosteam si ma desparteam. Si ma simteam mizerabil. Si era bine. Vroiam sa fiu nefericit.

Ei bine, asta m-a costat. Poate am pierdut, poate am castigat. Timpul o va spune. Ca o exemplificare, o sa postez mai jos cat de nefericit eram. Intre timp, ma intorc la baut.

UPDATE: vai dar ce bine scriam odata... http://gandurile-rele.blogspot.com/2009/11/cum-am-murit-aseara.html

Aseara pluteam. Punctul meu de gravitatie disparuse de pe la ora 4, si nu gaseam nici un fir de par de care sa ma pot agata, nici o urma de speranta. Aseara cuvintele zburau pe langa mine. Aveam capul sub apa si toate vocile pareau undeva departe. Reactiile mele erau desprinse din filmele slow-motion. Parca mi-ai luat o tigara, nu mai stiu. Nu eram acolo. Priveam in gol. Cadeam in gol.

Aseara nu stiu cum eram imbracat. Nu stiu cum imi statea parul, cum aveam camasa. Aseara nu stiu cu cine m-am intalnit. In jurul meu nu era lume. Nu era nimeni. Eram doar noi. Aseara e un vis albicios. Aseara e intuneric si ceata albicioasa. Tot ce am facut si am zis a fost din inertie. Picioarele au gasit drumul spre casa din inertie.

Aseara nu am mai fost calaul. Rugaciunile celor pe care i-am executat au fost ascultate. Am fost victima. Aseara m-am operat pe viu. M-am intins pe spate pe masa de operatie si bisturiul rece mi-a strapuns pieptul. Fara acceptul meu. Fara anestezic. Fara sa stie nimeni. Doar eu stiu. Aseara am cazut in gol de la etajul 100. Jos nu erau perne sa ma prinda, maini care sa ma ridice. Nu erau urechi sa ma asculte sau voci care sa ma incurajeze. Jos era doar asfaltul rece.

Aseara n-am dormit. E ora 6.41 si nu stiu ce s-a intamplat pana acum. Am fost amnezic. Sunt in pat. Nu mai tin minte cand si ce am mancat ultima data. Am buzele uscate, mi-e sete. Lumea isi duce viata linistita in jurul meu.Pentru mine timpul s-a oprit in loc. Eu nu mai sunt aici, eu plutesc pe un vis albicios si rece.

Am indraznit sa cred ca as putea fi fericit. Dar eu sunt blestemat, iar fericirea e un vis interzis pentru mine.

Cuvintele tale imi rasuna in capul meu de sub apa. Ce scriu nu are noima. Aseara a fost ultima zi din viata mea. Nu va ingrijorati. "Jusqu`ici tout va bien..."

luni, iulie 12, 2010

Si eu care credeam ca femeile au crăpătură.
Tipele astea țin sa ma contrazică :)

duminică, iulie 11, 2010

Despre

Pe mine ma enervează chestiile alea tipic românești. Nu mâncarea sau traseistele de la intrarea în orașe. Ci chestiile alea transmise din tata în fiu, pe cale nespusa. Încep sa cred ca face parte din subconștientul nostru ca popor. Am sa enumăr doua chestii tipice:

1) Romanul își face poze lângă mașini. Indiferent ca a trăit lângă o căruța sau lângă o Dacie, romanul e pasionat sa-și tragă poze lângă mașini. Cum apare o mașină mai unicata în peisaj, tot cocalarul e lângă ea cu telefonul făcându-și poze. Am văzut mașini unde nu mai aveai loc de cocalari. Daca mai vroia sa vina încă unu' sa-și tragă poza nu mai avea nici o bucățică de caroserie libera. Daca un terorist ar vrea sa ardă jumate din cocalaria dintr-un oraș, ar organiza un târg de mașini-capcana. Ar sta cocalarii ca mustele pe căcat lângă ele.

Chestia asta nu e tipic feminina sau masculina, se întâmplă în egala măsură pentru ambele sexe. E felul romanesc de a spune:
"Hei, eu sunt din Romania, am trait in munti si am supravegheat oile la pascut pana acum. Dar vai ce masina, hai sa-mi trag poza langa ea si sa o pun pe hai-cinci. Poate asa o sa atrag mai multe vaci cretine care evident nu o sa-si dea seama ca asta nu e masina mea."

2) Romanul e complexat de statutul de roman. E un personaj servil. Crede ca cei din strainatate sun unsi cu miere. Cand apare un cetatean strain in peisaj, face tumbe, flic-flacul, vorbeste tare si mult, in general face orice ca sa arate cat e el de atent, si cum i-ar suge si tocul daca i-ar arunca un os. Pe de alta parte romanul e atat de complexat incat cand scoate nasul în Europa, isi reneaga originea. Crede ca daca spune ca e din Romania o sa fie asociat cu un țigan. In schimb țiganii susțin sus și tare ca ei sunt romani. Pai bine mah, dacă ție intelectualule, ți-e jena sa spui ca ești roman, cum vrei sa știe ceilalți ca aici exista și altceva decât oi și țigani?


Am avut o idee geniala. Cum ar fi sa-ți poți încărca cartela telefonica la bancomat? Sau prin online banking?

joi, iulie 08, 2010

Jungle

Cred ca e legitim pentru orice om sa aiba o perioada de durere dorsala fata de lumea inconjuratoare. Ei bine, la mine durerea persista. Cred ca traversez ceea ce se cheama criza varstei mijlocii. Desi nu sunt acolo, din pct de vedere al varstei. Ei bine, din motive specifice BGD, ma doare dorsal si fata de parerea lumii inconjuratoare referitoare la situatia descrisa. Mi se rupe, nu am nici un resentiment. Dar de ce ar putea avea un tinerel asa ca mine criza varstei mijlocii?

Pentru ca eu am facut mai multe in cativa ani decat altii intr-o viata. Pentru ca am vazut lucruri incredibile. Pentru ca am vazut ce inseamna suferinta, pentru ca am trait periculos. Pentru ca am fost distrus, pentru ca am pierdut totul. Pentru ca Dumnezeu m-a ajutat sa nu o iau razna. Pentru ca tot cu ajutor divin am vazut locuri fabuloase. Pentru ca mi-am cumparat masina si apartament singur. Pentru ca simt ca daca vreau, pot sa fac orice. Nici un obiectiv nu pare intangibil.

Cei care nu sunt de acord cu mine si carora le par arogant, ar putea sa incerce sa faca ceva din ceea ce fac eu si apoi sa vorbeasca despre cat de usor e sa fi in locul meu. Chiar si a scrie un text asemanator cu ceea ce scriu eu e pentru multi dintre voi un lucru dificil.

Asa ca nu vreau sa mai aud critici atunci cand vorbesc despre pitipoance, tarfe, prieteni falsi, singuratate, Cand pun piese pe blog, cand scriu despre greutati si despre cat sunt eu de grozav, in general.

Sunt metafizic si ma doare la bostan de restul lumii.

Ascult aceleasi piese pe telefon la lucru. Nu am mai schimbat muzica de cateva luni, si am impresia ca stiu toate versurile pe de rost. Si nu, nu am putine piese. Probabil o sa imi schimb muzica odata cu telefonul.

luni, iulie 05, 2010

Am auzit la radio ca sperma de taur romanesc este un produs de export. Dar oare cum se colecteaza sperma de taur? Exista filme porno pt tauri? Playbull? Cum fac veterinarii astia sa excite taurii?

Le pun gemete inregistrate de vacuta in calduri? E un mister pentru mine. Oricum pare o chestie destul de scarboasa, si nu stiu cat e de placuta pentru animale.

Ieri am fost la Ghioroc, langa Arad, la un lac unde vin pitzipoance sa faca plaja si baie. N-am crezut ca pot sa vina atatea femei topless si cu tanga la un lac. Ca de obicei, grupul meu a facut senzatie pe plaja. Eram in centrul atentiei. Nu stiu cum se face, dar mereu, indiferent de locul in care merg, strand, mare, lac, iarba-verde, mereu grupul e in centrul atentiei. Banatzenii astia lenevesc tolaniti la soare, joaca table sau carti, nu fac nimic, in general. Dar noi le-am facut pe toate celelalte: de la fotbal, sarituri de pe ponton, rasete, tipete de gagica. Si cum aia tolaniti nu mai puteau sa doarma la soare, au stat ca la spectacol si s-au minunat de gasca noastra.

In alta ordine de idei, azi sunt fericit. Am rezolvat chestii nerezolvate de aproape 1 an.

marți, iunie 29, 2010

Spark

"After the love comes the heartbreaking"

Sunt in Germania, ca un globetrotter ce ma aflu. Ma misc in jumatatea europeana a globului pe trotineta.

N-am planuri de vacanta. Nu mi-am facut pentru ca eram intr-o situatie dubioasa cu banii, aveam unele datorii. Din fericire compania pt care lucrez nu e romaneasca (am ajuns sa ma bucur ca nu e romaneasca), asa ca acum nu mai stau chiar rau cu banii si mi-as permite 5 stele in Egipt sau Turcia, de exemplu. Dar uite ca nu vreau sa fac asta. Mi-ar fi extrem de usor sa imi las banii printr-o tara exotica si primitoare, unde oamenii sunt amabili si fac orice ca sa iti placa si sa te mai intorci pe acolo. Asta spre deosebire de litoralul nostru. Dar vreau sa ma autopedepsesc. Vreu sa gasesc o vacanta frumoasa in Romania, undeva, oriunde. Nu la mare, nu suport sa vad colorati cu lanturi groase la gat spargand seminte pe plaja. Sau colorate cu cazanul de porumb intre picioare.

Vreau un loc linistit si racoros, cu o piscina privata eventual. Vreau sa ma simt bine, cu prietenii, sa ma relaxez. Eu muncesc pt bani, vreau sa iau o pauza. Platesc taxe si impozite la stat si nu vreau sa stau cu morcovul pe plaja ca mi-ar putea fi furate lucrurile, din cauza serviciilor publice catastrofale, gen politie. Exista un loc relaxant, placut, distractiv si lipsit de colorati in tara asta? Daca da, acolo vreau sa merg. Vreau sa redescopar Romania.

Si nu, nu vreau cu libidinoșii drogați din Vama Veche. Vreau sa merg undeva unde nu merge tot puletele sa se dea smecher.

duminică, iunie 27, 2010

Oameni deosebiti

'So this is your maverick. This is Vienna...'


Pot sa ma laud ca de-a lungul timpului am cunoscut persoane deosebite. Si ca sa fiu modest pana la capăt pot sa spun ca faptul ca m-au cunoscut e pentru majoritatea dintre ele cel mai bun lucru care li s-a întâmplat vreodată.

Deși mai mulți/e ma considera un misogin egoist, dacă ma uit bine în arhiva blogului pot sa remarc unele postări despre persoane deosebite din viata mea, care m-au marcat și care mereu îmi vor rămâne în amintire(într-un mod pozitiv).

Postarea asta e despre Laura Chiriță. Recent și-a luat inima în dinți și a hotărât sa își facă pasiunea ei de designer și creator de moda cunoscuta lumii întregi. Drept pentru care și-a tras un site drăguț(http://laurachirita.blogspot.com/) pe care îl recomand cititoarelor de sex feminin. Este foarte talentata și e doar la început de drum, asa ca nu vreau sa aud critici.

Ii doresc succes în continuare.

sâmbătă, iunie 26, 2010

There's really no way to reach me

Albastru. Cat vezi cu ochii doar imens albastru senin. Am zburat cu avionul peste mare si e superb. Am pus piciorul in 4 tari in 2 saptamani. Am fost in Sofia. Am fost in Gothenburg. Am fost in Viena. In Suedia am văzut ce înseamnă sa fi aproape de cercul polar când la ora 23 inca era lumina afara.

In fine, am ajuns un fel de globetrotter. Locuiesc într-un avion și albastrul cerului e singurul lucru care ma înconjoară. Probabil am facut si am vazut lucruri pe care majoritatea celor care citesc pe-aici nu o sa le facă într-o viata întreagă.

Dar hey, de asta sunt eu BGD în timp ce voi sunteți doar niște ignoranți. De cand au pus tastatura aia mica în Google, nu mai mișc decât 2 degete pentru ceea ce fac eu pe calculatorul personal.

Eu cu femeile am acționat mereu conform regulii de 3 simple: ai greșit de 3 ori, ai pierdut. Suntem la 1 greșeală depărtare de adevăr.

Trebuia sa fac reclama la un bar. Dar din păcate i-am uitat numele. In fine, nu contează o sa atașez 5 minute din filmarea de la eveniment.

duminică, iunie 20, 2010

Viata anosta

Neah, inspirație muxi. Transpirație la greu. Nimic. De câteva zile zac letargic și mi-e lene inclusiv sa respir. E perioada aia din viata masculului feroce ce sunt, în care ma întreb 'oare încotro se îndreaptă viata mea'. Daca eram femeie nu mi-as fi pus niciodată asemenea întrebări existențiale. Dar nu sunt, din fericire. Am posibilitatea sa gândesc mai departe de căsătorie și o viata de întreținută.

Vineri am fost în Bulgaria. Si m-am intors pe avion cu Ilie Năstase. Tenismenul trendesetter cu pleata în vânt și flaneluță roșie după umeri când afara sunt 30 de grade.

Îmi trebuie RCA și n-am nerv sa merg personal la nenea din Mall.

Bam b’nah na nam, b’na n’nana. Bam b’nah na nam, b’na n’nana .

Veţi intra în direct cu unul dintre operatorii noştri în scurt timp.

Dam d’dam bam dam, b’a n’nanah. Bam b’dam na dam, b’nah n’nah nah.

Veţi intra în direct cu unul dintre operatorii noştri în scurt timp.

-Sunt Melania Petrescu, cu ce vă pot ajuta?
-Melania, Bogdan D aici. Sincer, nu mai ştiu de ce am sunat. Mi-a şters toată memoria melodia aia.
-Care melodie?
-Cum care melodie măi Melania. Aia cu bam b’nah na nam, b’na n’nana. E urbană, e jazz, cum să zic eu, atinge. E alertă, mişcă, are sentiment. Mă face să plîng, să râd, să mă pun în genunchi, să dau tricoul jos de pe mine şi să arăt cu mîna dreaptă spre un punct imaginar din faţa mea în timp ce pe cea stîngă o rotesc în jurul corpului măi Melania. Îmi vine să mă duc să iau mătura din bucătărie şi să cînt la ea ca la un microfon în timp ce dansez pe vîrfuri, cu genunchii flexaţi ca Ştefan Bănică, ceea ce e ciudat, Melania, că e melodie instrumentală, dar asta mă face să vreau să fac. E ca şi cum îmi injectează viaţă cu forţa fix în gît. Auzi Melania?
-Da?
-Poţi să mai pui o tură melodia aia?
-Nu.
-Melania, cu ce eşti îmbrăcată?
….

joi, iunie 10, 2010

Dilema

Femeile sunt făpturi ciudate. Adică, nu mai era nevoie de o confirmare suplimentara, dar punând cap la cap toate argumentele pe care le-am adus de-a lungul timpului, concluzia e indubitabila și covârșitoare.

Privind înapoi la femeile care au avut de-a face într-un fel sau altul cu mine, pot sa spun fără sa fiu contrazis ca după ce au terminat relația cu mine nu au găsit ceva mai bun. Nu s-au refugiat la un tip mai inteligent sau mai carismatic, sau mai atrăgător. De fapt sunt oarecum încrezător ca la orice nivel ar fi sa facem asemenea comparație, nu ar fi de mirare ca rezultatele sa-mi fie favorabile.
La naiba, cred ca cunoscându-ma, li s-a întâmplat cel mai bun lucru din viata lor deloc sclipitoare.

Pentru ca într-un moment de claritate m-a frapat aceasta realitate pe care nu o înțeleg, am început sa caut explicația. Cred ca cele care au preferat altceva și au renunțat de buna voie la mine, au făcut asta pentru ca le era mai comod sa fie cu un tip banal, dar pe care sa îl poată controla mai ușor decât sa încerce sa îmi îndeplinească așteptările. Si credeți-ma ca am așteptări foarte ridicate.

Femeile sunt ciudate.

sâmbătă, iunie 05, 2010

America

Nu știu cum e vremea în România, dar aici unde sunt eu e frumos, soare, vara. Viata e frumoasa.
Poate sa pună Boc taxe și pe sărutul public, mie nu îmi mai pasa: îmi bag picioarele și emigrez în America...


Ne auzim, cius!

duminică, mai 30, 2010

Anunt

Organizez un eveniment de 1 Iunie, drept pt care :

Angajez clovn de sex feminin, cu experiență.

Se cere limbajului semnelor copilărești, experiența relevanta în îndoit baloane în forma de animale, glume în program, nas caraghios de lung, urechi mari și clapauge.

Înălțimea redusa constituie un avantaj. Aspectul comic și neîndemânatic sunt obligatorii.

Doritoarele sunt rugate sa trimită o poza în care erau incredibil de alcoolizate sau praf după maraciuca pe adresa de e-mail.

Cele care trimit poze în timp ce fac felatie sunt descalificate din start, le recomand sa încerce pe hi5 cu asemenea poze.

Va mulțumesc și va aștept!

luni, mai 24, 2010

Stupid & contagious

Arzi în culori. Da, tu! Cu tine vorbesc!
M-am îmbolnăvit și nu îmi mai trece. Trebuie sa aplic tratamente drastice.

joi, mai 20, 2010

Maraciuca

Iubesc bugetarii. Ii iubesc pentru ca atunci când mergi la ghișeu ii doare în pula de tine. Te tratează de sus, îți vorbesc nepoliticos. Știu ca acolo nu e ca la magazin. Nu e ca și cum ai putea zice: "Îmi bag pula, nu mai merg la Finanțe ca se poarta aia urat cu mine". Va trebui din nou sa mergi, nu ai alta opțiune. Nu e ca și cum dacă nu ți-ar place casiera de la Kaufland, ai putea liniștit sa îți faci cumpărăturile la Billa sau Penny. Tot acolo trebuie sa mergi și sa-i suporți moaca acra.

Asta ii face pe ei puternici. Stau toata ziua și sparg semințe, freacă menta și câștigă banii ușor. Nu exista concurenta, nu exista stress, nu exista afaceri. Exista doar curul lor bășicat de scaun și atitudinea flegmatic-superioara.

Ei bine ii iubesc pentru ca cu toate ca sunt niște putori, niște oameni care trăiesc pe spatele nostru, atunci când apele devin tulburi și scaunul lor se clatină, ce fac? Ies în strada, arunca cu oua, etc. Voi l-ați votat muistilor pe Băsescu, voi l-ați vrut! Acum suportați consecințele. Nu-mi pare rău deloc de bugetari. Ma doare la bostan de ei. Acum simt și ei presiunea, acum simt concurenta. Acum știu ce înseamnă sa trăiești cu frica de a-ți pierde locul de munca. Acum simt ce înseamnă competitivitatea.

In alta ordine de idei, mi-am dat seama ca pentru a reusi in viata, nu trebuie sa fi cel mai bun. Nu trebuie sa excelezi in domeniul tau. Nu trebuie sa fi cel mai harnic. Nu trebuie sa fi cel mai frumos, cel mai tanar, cel mai ambitios. Trebuie sa ai cea mai lunga limba. Uita-te de exemplu la Boc, cum a reusit el sa ajunga sus, fara sa aiba nici cea mai vaga urma de profesionalism. Asta ca sa dau un exemplu arhicunoscut. Revenind la lingușitori și cei care stau cu limba în cur toata ziua, se pare ca ei au cele mai mari avantaje. La toate nivelurile și în toate sectoarele, nu doar în cel public.


La sfârșit, ca sa termin frumos, va las cu Maraciuca.

Vezi mai multe din Funny pe 220.ro

duminică, mai 16, 2010

Oltean fiind, pot sa zic ca 19 ani din viata, nu am cunoscut alta nație decât romani, și mai mult, doar olteni. Crema, ca sa zic asa.

Ei bine când am venit în Tm, asta s-a schimbat. Am întâlnit fel și fel de persoane de diferite naționalități, lucru care m-a făcut sa-mi fac o imagine de ansamblu asupra unor întregi nații. Bine, eu de felul meu generalizez foarte mult. Dar totuși, fata de sârbi am căpătat o oarecare impresie generala nu prea buna, ca sa fiu sincer pana la capăt.

Sunt genul de oameni care-ți intra pe sub piele, despre care ai zice la prima vedere ca sunt oameni de treaba, cu suflet imens. La o adică te întrebi de ce oare au avut atâtea războaie, de ce se urăsc atât de mult intre ei pentru ca par pașnici, omenoși și cu bun simt. Dar asta e doar la prima vedere.

Vedeti voi, e suficient sa arunci o privire in tara vecina ca sa vezi ce inseamna pentru sarbi relatiile intepersonale. S-au razboit, s-au omorat, si-au ciopartit tara in zeci de bucatele. Sunt parsivi, genul care ar face orice ca sa te futa pe la spate. Escrocii pizdii. Isi merita soarta, ca nație.

Nici cu femeile lor nu mi-e rushine. Prima femeie cu care mi-am înșelat vreodată o iubita a fost sarboaica. Si o mare târfă pe deasupra.

Ardeți în culori, iugoslavilor.

sâmbătă, mai 15, 2010

Dead by April

Mintea umana e cel mai periculos lucru de pe planeta. Nici nu ai idee de ce e capabila mintea ta. Ca atunci când fumezi iarba și crezi ca ai decolat spre Havana, ca atunci cand stiind ca ai castigat la loto simți ca poți cuceri lumea, ca atunci când ești în depresie sa nu poți sa mananci desi nu ai mai făcut-o de 3 zile.

Ca atunci cand esti dependend de droguri sa nu-ti controla dorinta.

Totul e in mintea noastra, lumea inconjuratoare prin perceptia noastra devine schimbata. Sunt curios cum ar fi daca nu as fi inteligent. Cum as trai, ce as face, ce mi-ar placea si ce m-ar dezgusta.

Ma dispera cum Goagalu a ajuns sursa de incredere pentru orice. Daca ai nevoie sa stii cum se schimba un bec dai search pe net si afli. Daca esti femeie si vrei sa stii daca o sa te doara cand te futi prima data, nu mai intrebi pe mama sau pe prietena ta mai mare. Dai search pe net si afli tot de la pozitia optima pana la cum se face un sex oral perfect. Daca vrei sa stii orice cauti pe google, si gasesti un idiot care ti-a postat cum se face.

De exemplu un idiot ca mine care scrie pe net ar putea sa scrie orice si ar fi luat de bun de cineva. Pe site-ul meu ajung persoane care cauta sex cu pitici, sfaturi despre cum sa te razi la coaie, sau pitzipoance facute posta. Incerc sa cred ca sunt si eu util unei anumite categorii sociale, o anumita categorie sociala deranjata psihic, dar totusi existenta.

Totul s-a schimbat, eu m-am schimbat. Nu mai am cheful necesar pentru a umple paginile cu sfaturi despre cum sa futi in pizda. Nu stiu ce s-a intamplat, dar simt ca ceva nu merge cum trebuie. Ironia sortii, cand scriam si aveam motiv sa urasc lumea ma simteam bine. Nu suportam sa ma stiu fericit, aveam nevoie de nefericire ca de un drog. Din cauza asta, am pierdut in viata persoane importante. Din cauza asta am suferit. Si am fost nefericit intr-adevar. Dar am hotarat sa ma schimb si uite ca am facut-o.

Dar acum ceva nu e bine... Acum ura a mai disparut, si ma simt groaznic. Cred ca e cum se zice si despre fumatori: "odata fumator, mereu fumator". Faza mea de negare a trecut. Acum stiu ce s-a intamplat si unde sunt.

Mintea umana e un lucru fantastic.

PS: cunosc cel putin 3 persoane care trec prin aceleasi faze ca si mine, fix in momentul asta. Cred ca e ceva epidemic.


Asculta mai multe audio Muzica

luni, mai 10, 2010

Karma

Daca aștepți suficient de mult, lucrurile bune se vor întâmpla și soarele va apărea și pe e strada ta. Cică karma va funcționa și toate o sa fie bune.. La naiba, nu e adevărat. Asta e inventata de cei leneși care nu vor sa facă nimic pentru viata lor.

Îți merge rău? Cel mai simplu e sa zici “Lasa coae, ca o sa se îndrepte toate. O sa fiu din nou pe val. Aștept asa și tot o sa fie bine.” NU O SA SE ÎNTÂMPLE NIMIC DE LA SINE.

Nu o sa vina președintele Microsoft sa te recunoască ca pe fiul nelegitim. Nu o sa-ți răsară în curte un pom care rodește hârtii de 500 de euro. Nu o sa te iubească o femeie frumoasa pentru ca are ea fantezii cu păduchioși săraci lipiți. Nu sa realizeze toți romanii ca ești cel mai potrivit pentru a deveni președinte. Nu o sa se miște nimic dacă nu începi tu sa împingi și sa faci balans.

Asa cum lucrurile nu vor mai fi niciodata asa cum au fost, pentru ca coordonatele sunt cu totul altele. Si nu doar lumea inconjuratoare s-a schimbat. Cel care intr-adevar s-a schimbat esti tu. Poti sa stai linistit 100 de ani de-acum inainte, karma nu o sa te scoata in fata, lumea nu o sa-si aminteasca numele tau cand nu vei mai fi. O sa ramai un simplu anonim. Daca tu nu faci ceva pentru tine, daca nu demonstrezi ca vrei sa fi ceva mai bun, asta nu o sa se intample.

duminică, mai 09, 2010

Tensiune

Ok, pentru ca unii oameni trăiesc în întuneric și pentru ca rolul meu aici e sa educ națiunea invizibila, propun spre ascultare o alta piesa, de data asta pe filiera Franța-Mali. Probabil unii vor crede ca și asta e o manea. Le sugerez sa se educe și sa fie siguri pe ceea ce spun înainte sa aibă tresăriri semidocte.

vineri, mai 07, 2010

Mereu sparg barierele muzicale si ascult toate piesele care nu ai sa le găsești vreodată pe radiourile de cacao din România.

Azi o piesa pe filiera Franța-Algeria.

joi, mai 06, 2010

Criza

If you're not getting what you want, you either have to change your goal or change your behavior. Which will it be?

Ok, in viata vine un moment in care trebuie sa schimbi ceva. Schimbi ceva, pentru ca ceea ce faceai inainte nu mai e valabil. Nu schimbi din placere, de dragul schimbarii, ci pentru ca nu iti atingi obiectivele. Esti nemultumit. Si nemultumirea persista. Daca asta se intampla, atunci nu ai decat sa iti schimbi atitudinea, locul de munca, tara, orice.

Cand lucrurile merg prost orice ai face, e momentul sa razi tot si sa o iei de la 0. Cam asta inseamna o criza, in acceptiunea mea.

luni, mai 03, 2010

Pe când stăteam ca de obicei cu mana la pula am realizat metaforic ca stand cu mana pe pula nu o sa-mi îmbunătățesc traficul. O sa fac doar o laba minora și atât. Nu ca m-ar deranja prea tare, ca doar e blogul meu și ma doare fix în cosul de pe fund dacă am trafic sau nu, l-am început pentru mine, pentru a ma descarca, pentru a reuși sa îmi canalizez energia spre ceva constructivo/destructiv.

Dar, totuși. Ceva s-a schimbat din moment ce nu am mai scris. Si ieri am descoperit ce anume.

Asa ca m-am decis sa-mi scot mana de la pula și sa o pun pe tastatura și sa împărtășesc cu toata lumea marea poponareala care se cheamă 1 Mai și toate activitățile aferente. Gen căldură, picioare albe epilate, țărani de oraș cu grătare și manele. Chestii gen.

Nu suport schimbările bruște de vreme. Sunt în stare sa ma paralizeze zile întregi în aceeași poziție leneșă de fetus proaspăt fătat. Zac și nu fac nimic. Alerg pe pagini de net și cam atât. M-am saturat de incompetenta mea in ceea ce privește blogul și uite asa s-a născut postarea asta. Nu ca as avea ceva special de zis. Doar ca trăiesc, sunt bine, urăsc 1 Mai, urăsc căldura subita, mai ales ca stau la 4.

Ah, și urăsc perspectivele limitate ale viitorului meu. Cel puțin asa cum se prefigurează în momentul de fata. Am nevoie de o schimbare ca de aerul rece de munte. Mi-e o lene monumentala care provine din faptul ca nu mai găsesc nici o provocare în ultimul timp. Daca nu am provocări, ma simt limitat.

Am un proiect in minte, dar nu am gasit energia necesara sa il pun in practica. Dar va trebui sa ma adun de pe drumuri si sa fac ce mi-am propus. Chiar si singur... pentru ca mereu e greu sa urnesti oameni. Cele mai bune lucruri sunt cele facute singur.

Nb, națiune invizibila!

joi, aprilie 29, 2010

Another shitty song

It never breaks even...

luni, aprilie 26, 2010

Half past

Cred ca meseria la care ar putea fi incadrate in cartea de munca pitipoancele de mall e blow-jobista. E jobul lor. Blow-jobul. Si vine cu un pachet de compensatii si beneficii mai tare decat multe alte joburi de pe planeta.

Un lucru detestabil pe lumea asta sunt femeile care nu inteleg ca sexul e sex si dragostea e dragoste. Bine ca astea sunt din ce in ce mai rare, pentru ca altfe as fi avut o problema.

In schimb pe cele care nu sesizeaza diferenta dintre a face sex si a face dragoste le detest. Sunt gagicile alea pe care le-ai futut la un moment dat fiind prea plictisit de laba, sau pentru ca din cauza bauturii si a fumului dens ti s-a parut a fi mai sexy decat in realitate. Sau poate pentru ca, hai sa recunoastem, trebuia sa mai cresti numarul femeilor le-ai punctat. Nu de alta dar ti-era deja jena ca de fiecare data cand baietii mai povesteau ce gagica au mai ars si ce sex fantastic au facut noaptea trecuta, tu sa inghiti in sec ca un ratat. Si te-ai gandit ca una in plus nu strica, indiferent de nr. kilogramelor sau firelor de par facial.

Ei bine, gagicile respective, nu inteleg ca a fost doar o placere, o nevoie carnala a barbatului. Ele cred ca din momentul in care le-ai miruit cu smecleu pe moaca inseamna ca o sa faci asta pentru restul zilelor. Hey! Trezirea! Femei care va futeti la prima intalnire! Daca faceti asta, se cheama sex, indiferent de cat de metafizic poate fi. Si credeti-ma cu mine chiar e metafizic. Nu va mai asteptati sa va sun! Multumiti-va cu atat, in alte circumstante, nici macar asta nu se intampla. Nu de alta, dar eu am alergie la femei proaste si la curve. Imi plac, dar doar pentru o seara. Apoi apas direct pe Eject.

Get over it!

joi, aprilie 22, 2010

Putina istorie, analiza cuantitativa

Cel mai rău lucru pe care poți sa-l faci atunci când ai o rana pe care deja ai jupuit-o de nenumărate ori e ca atunci când aproape se vindeca sa torni putina sare de lămâie pe ea. Ouch! Invizibilele răni din suflet sunt cele mai periculoase din acest punct de vedere, pentru ca niciodată nu știi ce anume poate constitui sarea de lămâie care îți va reaminti de durerea din trecut. Aceeași forma a sânilor, un gest, o vorba, un parfum.
Nu ți s-a întâmplat niciodată sa simți un miros și sa-ți aduci aminte instant de o persoana care avea același gusturi la parfumuri, dar o proasta intuiție feminina care a făcut-o mai mult sa piardă decât sa câștige în viata?

Femeile sunt oameni! Pe bune, nici eu n-am crezut asta pana când savanții nu au demonstrat ca folosirea tatelor din dotare pentru o mai buna favorizare în raportul cu șeful este o clara dovada a inteligentei.

Deoarece femeile sunt oameni, au aceleași nevoi pe care orice om le are. La baza piramidei lui Maslow, se afla și nevoia de sex. Doar ca femeile au o alta scara a valorilor. Pentru ele nevoia de sex a celeilalte jumătăți a populației cea mai importanta nevoie. In competițiile inter-feminine, cu cât o femeie este mai frumoasa și mai dorita, cu atât ea este clasata mai sus în topuri. Pentru a-și putea atinge statutul social înalt, femeile se folosesc de diverse tertipuri, cum ar fi sutienul cu push-up, silicoanele, colanții lucioși prin care se întrevăd bucile, parul blond, rujul și parfumul afrodiziac.

Mai nou, de când au intrat în era digitala, femeile au descoperit ca o fotografie face cât o mie de cuvinte, motiv pentru care internetul a devenit populat cu poze sexy, eventual îmbunătățite cu ajutorul programelor gen Phtotoshop, de care femeile sunt foarte mandre. Sunt mandre pentru ca în rețelele sociale ale cocalarilor, manelistilor și pitzipoancelor, cu cât o femeie are mai multe comentarii la o fotografie, cu atât valoarea ei pe scara sociala a pitzipoancelor e mai mare.

Este recunoscut faptul ca dacă cu inteligenta nu poate ieși în evidenta, cu frumusețea are o problema pentru ca mama a fătat-o strâmbă, atunci singurul lucru pe care îl mai are la îndemână e disponibilitatea la sex. Femeile care fac casual-sex spera din suflet ca a doua zi bărbatul își va aminti numele ei și o va suna. Daca nu pentru inteligenta, farmec sau frumusețe, măcar pentru încă un blowjob ca cel din seara precedenta.

Mie unul îmi plac femeile cu disponibilitate mare la sex. Le iubesc. Sunt exact genul meu de femei. Pentru mine o lume perfecta e cea în care toate femeile intre 18 și 25 de ani ar avea target lunar sa facă sex cu minim 15 necunoscuți. Poate dacă strâng suficiente semnături o sa reușesc sa fac un proiect de lege.

O zi buna, națiune invizibila!

Putina istorie, analiza cuantitativa

Cel mai rau lucru pe care poti sa-l faci atunci cand ai o rana pe care deja ai jupuit-o de nenumarate ori e ca atunci cand aproape se vindeca sa torni putina sare de lamaie pe ea. Ouch! Invizibilele rani din suflet sunt cele mai periculoase din acest punct de vedere, pentru ca niciodata nu stii ce anume poate constitui sarea de lamaie care iti va reaminti de durerea din trecut. Aceeasi forma a sanilor, un gest, o vorba, un parfum.
Nu ti s-a intamplat niciodata sa simti un miros si sa-ti aduci aminte instant de o persoana care avea acelaeasi gusturi la parfumuri, dar o proasta intuitie feminina care a facut-o mai mult sa piarda decat sa castige in viata?

Femeile sunt oameni! Pe bune, nici eu n-am crezut asta pana cand savantii nu au descoperit ca folosirea tatelor din dotare pentru o mai buna favorizare cu sefii este o clara dovada a inteligentei.

Deoarece femeile sunt oameni, au aceleasi nevoi pe care orice om le are. La baza piramidei lui Maslow, se afla si nevoia de sex. Doar ca femeile au o alta scara a valorilor. Pentru ele nevoia de sex a celeilatlte jumatati a populatiei cea mai importanta nevoie. In competitiile inter-feminine, cu cat o femeie este mai frumoasa si mai dorita, cu atat ea este clasata mai sus in topuri. Pentru a-si putea atinge statutul social inalt, femeile se folosesc de diverse tertipuri, cum ar fi sutienul cu push-up, silicoanele, colantii luciosi prin care se intrevad bucile, parul blond, rujul si parfumul afrodisiac.

Mai nou, de cand au intrat in era digitala, femeile au descoperit ca o fotografie face cat o mie de cuvinte, motiv pentru care internetul a devenit populat cu poze sexy, eventual imbunatatite cu ajutorul programelor gen Phtotoshop, de care femeile sunt foarte mandre. Sunt mandre pentru ca in retelele sociale ale cocalarilor, manelistilor si pitzipoancelor, cu cat o femeie are mai multe comentarii la o fotografie, cu atat valoarea ei pe scara sociala a pitzipoancelor e mai mare.

Este recunoscut faptul ca daca cu inteligenta nu poate iesi in evidenta, cu frumusetea are o problema pentru ca mama a fatat-o stramba, atunci singurul lucru pe care il mai are la indemana e disponibilitatea la sex. Femeile care fac casual-sex spera din suflet ca a doua zi barbatul isi va aminti numele ei si o va suna. Daca nu pentru inteligenta, farmec sau frumusete, macar pentru inca un blowjob ca cel din seara precedenta.

Mie unul imi plac femeile cu disponibilitate mare la sex. Le iubesc. Sunt exact genul meu de femei. Pentru mine o lume perfecta e cea in care toate femeile intre 18 si 25 de ani ar avea target lunar sa faca sex cu minim 15 necunoscuti. Poate daca strang suficiente semnaturi o sa reusesc sa fac un proiect de lege.

O zi buna, natiune invizibila!

luni, aprilie 19, 2010

Timisoara, Romania

Buuun.


Back in business. M-am intors ca un neghiob in tara asta mizera. Impactul pe care il aveam inainte brusc atunci cand aterizam pe aeroportul din Timisoara, l-am resimtit treptat pe masura ce autocarul se indrepta spre est.

Incetul cu incetul, ca o apasare grea, peisajul se transforma ireversibil, PET-urile se intrezaresc pe camp, ierburile neingrijite si casele zacand in ruina te intampina de cum ajungi in Arad. Unde mai pui si faptul ca pe drumul European ce leaga Budapesta de Arad, la intrarea in mirificul oras romanesc, duminica te imbratiseaza mirosul de mititei si multimea de tigani care vand masini SH in piata locala.

La prima benzinarie dupa Nadlac am fost inconjurati de o gloata de tigani grasi si negriciosi care se jucau cu teancuri mari de RON, dorind sa-i preschimbe in EUR la preturi indecente, care insa pentru un strain necunoscator al ratei de schimb ar fi parut atractive.

E dezolant de adevarat ca Romania e in urma colegelor din UE cu minim 10 ani.

Prin prisma acestor fapte, lasand la o parte lamentarile mele referitoare la experienta de 29 de ore cu autobuzul prin Europa, pot sa spun ca am avut de castigat. Castigul e facut pentru cei care il gasesc in fiecare lucru, oricat ar parea de greu. Pentru mine castigul e faptul ca am prins o zi insorita din nordul pana in sudul Germaniei, ca am avut timp sa imi citesc cartea, ca am cunoscut oameni noi, ca am vazut cum sunt vazuti imigrantii romani din Germania (prin faptul ca am fost intampinati cu manele la un fast-food turcesc in autogara din Nurnberg), am cunoscut puterea grupului, m-am uitat minute intregi la campurile cu centrale eoliene si solare...

Totul se aduna la cunostiintele mele, aducand valoare adaugata. Am facut primul dus din Romania si desi am dormit prea mult, inca sunt sub efectul oboselii. Cand va disparea, am o poveste interesanta in stilul clasic BGD.

duminică, aprilie 18, 2010

RT

29h road trip. Am ajuns in Romanica. Daca n-as avea experientele astea fortate de imprejurari viata mea ar fi destul de monotona.

O sa relatez cand ma mai odihnesc putin. Iei!

vineri, aprilie 16, 2010

S-a gasit un vulcan in Islanda sa erupa fix acum.

S-a gasit norul de praf si cenusa sa zboare deasupra Europei fix acum.

S-a gasit sa fie la altitudine inalta ceea ce a perturbat traficul aerian fix acum.

S-a gasit BGD sa fie in Germania fix acum.

Sa-mi bag. Cate coincidente.

marți, aprilie 13, 2010

Ok, sunt in Germania si stau prost cu netu. In ultimele doua luni, nu stiu daca am petrecut 1 saptamana pusa cap la cap in TM. Dar spre 1 Mai imi lansez noua propunere.

In rest... ca un egoist ce sunt, sper ca in Romania sa fie la fel de frig ca aici. Sa nu fiu singurul care sufera din cauza asta. Sa mai sufere inca 20 de milioane.

vineri, aprilie 09, 2010

Caught in the middle

Nu e nimic amuzant cand mai implinesti inca un an. Mi-e deja groaza sa-mi spun varsta cand sunt intrebat.

Ok, si acum chestiuni mai serioase: Cum am ajuns eu unde am ajuns si cum sunt eu ceea ce sunt? Pai e simplu. Sunt rezultatul accidentelor. Adica, prin intamplari si evenimente (ne)fericite am ajuns sa fiu ceea ce sunt, sa am unele perspective si sa nu lucrez la McDonalds.

E rodul muncii dar si al hazardului. Cum spune si Malcom Gladwell, trebuie sa fi omul potrivit la locul potrivit. Poti sa spui ce vrei, am deja un avantaj considerabil in comparatie cu altii, sa zicem mai nenorocosi. Buun, am facut-o si pe asta, m-am autolins in fund si m-am ridicat in slavi.

In alta ordine de idei, ma pregatesc de un proiect nou. Ca asa sunt eu idiot, am multe idei si imi tot fac proiecte. Proiectul nou nu are nimic de-a face cu scrisul si blogareala, asa ca stati pe-aproape...

duminică, aprilie 04, 2010

Drop it like it's hot

Hristos a înviat !

Ok, eu unul sunt un tip bisericos, asa ca nu înghit bancurile cu Iisus, biserica sau ultima chestie aia "Stăteam și eu în biserica ca omul de Paști. La un moment dat cucoana de lângă mine își aprinde o țigară. Am rămas stupefiat, era sa-mi cada și berea din mana". Nu le înghit. Eu sunt bisericos.

Deci eu când v-am zis ca Pastele se transforma în ceva comercial nu m-ați luat în seama. Pai dacă nu e comercial cum se face ca m-am trezit cu inboxul spamat de mesaje copiate de pe net? Serios, sunt aproape același mesaje ca și de Crăciun, doar câteva cuvinte schimbate. Puneți în loc de "mos", cuvântul "iepuraș", în loc de "Crăciun", "Paste", în loc de "fulgi", "oua roșii", și obțineți mesajul de Paste.

Eu am unele probleme existențiale. Nu știu cum e mai bine sa-ți ții putza în chiloți. Adică eu am felul meu în care o țin, asa cum am ținut-o toata viata, ca asa mi-o așeza mama când eram mic. Dar cred ca nu e la toți la fel. Am observat asta în timp ce ma uitam la un film porno săptămâna trecuta. Dintr-un oarecare motiv, scula tipului era curbata diferit fata de scula mea. Adică înțeleg la gagici de exemplu, nu găsești 2 perechi de sâni la fel. Sunt diferiți. La fel, nici păsăricile nu sunt la fel. Au trăsături comune dar sunt diferite, au labii diferite, în fine. Știu asta, credeți-ma am suficienta experiența încât as putea sa scriu enciclopedii.

Dar sculele trebuie sa fie la fel. Ok, ok, nu au aceleași dimensiuni. Dar ca și forma, teoretic sunt asemenea. Ei bine nu sunt. Au curburi diferite. Unele sunt curbate în sus, altele în jos, altele spre stânga. Unele sunt drepte ca bastonul de jandarm. Poate exista și ondulate ca un tirbușon, Dumnezeu știe. Dar abia săptămâna trecuta mi-am pus întrebarea existențială "DE CE?".

Nu întrevedeam motivul. Si am început simplu, sa încerc sa găsesc răspunsul pe cale matematica. Când metafizica da greș, cel mai simplu e sa încerci cu geometria plana. Pitagora, Thales și triunghiurile asemenea sunt prietenii tai. Dupa vreo 3 pagini de formule kilometrice și desene sofisticate, într-o pauza când ma jucam cu compasul, am început sa întrevăd răspunsul. Ca un maestru șahist, am știut care e răspunsul înainte sa pot sa zic "Evrika!"

Ei bine...nu va mai țin în suspans. Curbura penisului e data de modul în care mamițica ii așează putulica în chiloți micuțului începând de când e mic. Chiloții curbează frumos scula și peste vreo 10 ani de ținut în aceeași poziție, ea va căpăta o curbura naturala. Voila! De a dreptul impresionant, nu?

In alta ordine de idei ați auzit-o pe aia "Prietenul meu face spume de fiecare data când numele tău. Știe ce ai însemnat pentru mine, și nu ii place sa știe ca mai vorbim...". Ei bine, eu am auzit-o. Nu o data. Nu de 2 ori. Nu de 3 ori... Încep sa cred ca e semnul meu distinctiv, e marca BGD ștanțată pe fiecare fata care a fost destul de nesăbuită încât sa se încurce cu mine.

Cius!

joi, aprilie 01, 2010

Iep

Vine iepurașul. Inca un simbol capitalist, care n-are nici cea mai mica legătura cu Pastele. Pastele e cea mai mare sărbătoare creștină, și bineînțeles comercianții trebuiau sa facă un ban în plus asa ca au inventat iepurașul.

Eu nu vad absolut nici o legătura intre un iepuraș și răstignirea lui Iisus pentru păcatele omenirii. Au trebuit sa facă mârșăvia asta de a se amesteca cu nașterea și cu răstignirea lui Iisus și a inventa diverse personaje care distrag atenția de la însemnătatea adevărata a zilelor. Primesc tot felul de mesaje de iepuraș, mi se propun cadouri de iepuraș. Ce IEPURAȘ? Ati înnebunit? Daca o sa mai aud vreo mențiune a cuvântului iepuraș, cred ca o iau razna.

De la o gagica am primit întrebarea "ce vrei sa-ți aducă iepurașul?". I-am răspuns pe un ton serios ca vreau o pula de negru și curu ei drept țintă. N-a luat-o prea bine și m-am ales cu niște cuvinte grele gen. Înțeleg perfect ouăle roșii, dar nu vad rostul iepurașului în poveste. Iepurașul e cea mai mare idioțenie și sunt sigur ca în câțiva ani va creste în însemnătate iar copiii din ziua de azi nu vor mai ști ca de fapt de Paste se sărbătorește sacrificiul lui Iisus și ieșirea din Iad, și nu vreun iepuraș care aduce cadouri.

De ce se rezuma totul la cadouri? Pentru a primi ceva, trebuie mai întâi sa dăruiești. Trebuie sa meriți. Trebuie sa fi.

Ignoranților!

marți, martie 30, 2010

Birthday

Urmeaza ziua mea in curand. Pe bune, mai imbatranesc un an. Deja incep sa ma ingrijorez, nu imi place ideea asta...

Totusi, de ziua mea imi doresc un cadou special, ilustrat prin piesa de mai jos(nu imi place piesa, imi place mesajul):

luni, martie 29, 2010

Razatoarea

Cand te dai cu curul pe razatoare risti sa te si doara. Ei bine, cam asta e si in viata. Daca iti place sa traiesti periculos, se intampla ca o data si o data razatoarea sa iti zgarie fundul in asa fel incat nu o sa te mai poti aseza pe scaun niciodata.

Caderea din Rai e dureroasa. Mai ales cand dupa o lunga perioada chiar simti ca ti-ai gasit Raiul. Nu realizezi niciodata cat de important e un lucru pentru tine decat atunci cand il pierzi. Mergand pe rationamentul asta, logic ar fi sa nu pierzi pe nimeni niciodata. Doar ca oamenii nu sunt atat de statornici. Ei vin si pleaca, se nasc si mor, stau langa tine cand au un interes si pleaca cand nu mai reprezinti nimic pentru buna-starea lor. Si cand zic buna-stare nu ma refer strict la partea materiala.

Continuand firul, mi-am dat seama cat de mult am pierdut eu in viata pur si simplu din comoditate. Daca as putea sa intorc timpul inapoi as tine langa mine cel putin pe jumatate din persoanele pe care intr-un fel sau altul le-am lasat sa plece. Dar timpul are o singura coordonata si ceea ce a fost nu se mai intoarce. Sper doar ca ceea ce voi gasi si pastra pe viitor sa fie mult mai pretios decat ceea ce am lasat sa curga pe langa mine.

O zi buna, natiune invizibila!

duminică, martie 28, 2010

Take my breath away...

Unul dintre cei care apar pe acolo sunt eu. Nu, nu sunt Chilian, sunt altul.

vineri, martie 26, 2010

Blogotarfa #3 (sau 4, nu sunt sigur)

Sunt mega-ocupat cum n-am fost in viata mea.

Viata in Poiana Brasov e extrem de intensa, azi a trebuit sa vand turul Brasovului in caleasca. Foarte tare. In fine nu povestesc eu astea, am alte chestii care merita povestite, dar asta cand ma intorc.

Pana atunci va las sa va delectati cu blogotarfa. Enjoy!

Imi place sa dorm foarte mult. Daca n-as avea ceas desteptator, as dormi fara contenire, pina la primul cutremur din zona Vrancea. O data, am dormit 48 de ore fara sa ma intorc. Nu e de oboseala, ci pentru ca organismul meu are nevoie de vreo 10-12 ore de somn sa se refaca. Le prestez in fiecare zi cu bucurie, sub pretextul ca nu-mi permit sa arat obosita sau incercanata. Somnul e o odisee pentru mine pentru ca de cele mai multe ori visez si cam de tot atitea ori uit ce am visat.

Imi mai place sa stau in cada, cit se poate de mult, daca ar fi posibil, intrega perioada dintre trezire si culcare. Imi dau seama ca e un reflex psihologic normal, ca incerc sa curat cu apa si sapun un psihic incarcat de culpe si schelete. Nu ma pot impiedica sa nu petrec cam doua ore pe zi in cada de baie. Special am comandat o cada cu jeturi de apa din Germania, ceva nemaivazut. Numai eu si Gina i-am testat posibilitatile, de multe ori impreuna. Ei nu ii place cada, fiind tipul de om care face dus, insa cind vede cu cita pasiune ma abandonez experientei vine si ea lipaind des in baie, se dezbraca de blugi si de chiloti din aceeasi miscare si intra linga mine improscind apa si clabuc peste tot. Nu rezista foarte mult pentru ca spune ca o moleseste caldura si ca i se face rau. Dupa maximum 20 de minute iese cu spuma siroindu-i prin santul adinc al sirei spinarii, strajuit de cele doua gropite impecabil definite de deasupra feselor. Pe linga cei mai frumosi sini din lume, Gina are si cele mai bine definite si proportionate gropite de deasupra fundului. As da orice sa le am si eu la fel, dar cind ii spun asta Ginei ma provoaca la un schimb: fundul meu pe gropitele ei. Ii plasez o palma la fundul alungit si alb, lucru care o face sa tipe rizind si sa o rupa la fuga, lasind balti de apa pe unde trece.

Imi place sa maninc rosii mici. Se gasesc la supermarket in caserole si nu depasesc dimensiunile unui ou de porumbel. Nu le tai niciodata pentru ca iubesc ejacularea fina de seminte si suc dulce pe care o provoaca stringerea rosiei miniaturale in menghina ultimilor molari. Deformare profesionala? Nu. La clienti nu e voie cu dintii.

Imi place sa merg la petreceri unde nu ma cunoaste nimeni. Ma simt ca la carnavalul de la Venetia fara sa fiu nevoita sa port masca. Sint singurele prilejuri cind ma pot ameti cu mojito (care si el imi place).

Imi place sa ma sarut, desi nu am mai facut-o de ceva vreme. E ciudat, dar niciodata nu mi-a placut cind am luat bani pentru asta. In schimb, sexul pe bani imi procura placere de cele mai multe ori.

Imi plac diminetile cu racoare taioasa, de noiembrie. Cinci minute de mers pe jos si esti ca nou. Echivalentul a o ora de exercitii istovitoare la World Class.

Imi plac testiculele. Le gasesc fascinante si le acord multa atentie. Clientii sint toti foarte incintati.

Imi plac sepcile. Am o colectie de citeva zeci, de toate culorile, modelele si provenientele. Sapca a devenit un fel de prelungire a mea, un brand personal.

Imi plac trandafirii galbeni. In total, am primit 101, toti o data, de la Gina. Cred ca s-a imprumutat in banca. Bani de la mine nu primeste niciodata.

Imi place apa Vittel pentru dulceata si finetea ei. Cred ca aici e o o problema, sint tributara unei amintiri placute, din vremea (scurta) in care am fost indragostita.

Imi place sexul. Inca nu m-am saturat.

miercuri, martie 24, 2010

Ce mai face baiatu`

Scoala de Leadership de la Poiana Brasov ma extenueaza fizic. Asta pentru ca pe langa faptul ca sunt ocupat cu acordarea de autografe, trebuie sa ma confrunt cu zile care par ca nu se mai termina.

Florin Chilian e un nebun. O discutie de 10 minute la o tigara cu omul asta si o sa iti reconsideri sistemul de valori.

Marcel Iures e genul de om care te face sa gandesti ca tu traiesti prea mult in profan si prea putin in sacru. Dupa 5 minute de vorbit cu el, te pierde pentru ca nu te ridici la nivelul inteligentei lui. Dar promit sa lucrez la asta.

Prodanel (BMW Motor AG) iti arata genul de persoana rafinata, CEO, care are mare grija pentru oamenii din compania lui pentru ca oamenii dau valoare companiei.

De restul nu va mai zic pentru ca desi sunt oameni minunati, cu cariere impresionante, nu aveti de unde sa-i cunoasteti pentru ca tot ce faceti voi e sa va uitati la columbeanca sau inima de tigan. Nu aveti cum sa cunoasteti persoanele care conteaza pentru ca va pierdeti in ignoranta.

Dar toate astea o sa se schimbe. De asta sunt eu aici. De asta ma citesti.

Noapte buna, natiune invizibila.

luni, martie 22, 2010

Short info

Fuckerilor, n-am murit. Stiu ca asta va doriti atunci cand treceti pe aici si observati zero-activitatea recenta. Dar n-am murit.

Pentru ca sunt un om ocupat am rupt putin din agenda incarcata si am hotarat sa las lumea sa stie ce mai fac.

Am fost o saptamana in Germania, iar saptamana asta sunt in Poiana Brasov. Scopul e ultrasecret momentan, abia dupa ce o sa ma intorc in TM, o sa va zic ce si cum am facut aici.

Dintre oamenii cu care ma intalnesc va zic un singur nume pt a da magnitudine evenimentului: Alteta Sa Regala, Principele Radu.

Promit sa-i dau autograf.

sâmbătă, martie 13, 2010

Baba

Bai am mai zis-o dar trebuie sa ma repet. Babele singure de la bloc merita eutanasiate. Merita date cu tatele fleoshcaite pe răzătoare. Alea venite de la țară pe vremea lui Ceaușescu, care stau ies în halat pe casa scării și uda florile a 3-a oara într-o singura zi, doar sa găsească pretextul de a trage cu ochiul la ce faci tu în apartament. Alea care stau în șoșoni vara la scara și "povestesc" despre ce anume face vecinul de la 4, unde umbla el toata ziua și de ce vine mereu târziu acasă. Ar trebui picurate cu topitura de cositor, luate la palme de fiecare data când deschid gura ca sa se bage în seama.

Astea sunt tarancile de la oraș.

Cu moșii n-am nimic. Babele ma irita.

UPDATE
> Mi-am dat seama de unde li se trage curiozitatea asta iritanta si epidemica: babele astea sunt fostele activiste ale securitatii. Sunt informatorii care turnau toti vecinii. Ceea ce observam noi acum e un defect profesional, o reminescență a trecutului lor comunisto-securist. Sunt ciuma societății. Trebuie sa mai așteptăm vreo 30 de ani sa moara toți, ca sa scăpăm de comuniștii care încă sunt printre noi.

marți, martie 09, 2010

luni, martie 08, 2010

La fiesta dela pisda

Absolut dus cu zeppelinu`...

In timpuri străvechi, pentru ca nimeni nu dădea o flegma pe ele, într-o zi acum câteva zeci de ani, cele mai păduchioase, frustrate, cu caracter îndoielnic, și idioate femei și-au strâns capetele în cerc la "Întrunirea mondiala a femeilor" și au încercat sa facă ceea ce n-au reușit nici pana azi: sa inventeze. Sa inventeze un motiv, o zi speciala pentru ca și cele mai oribile dintre ele sa se simtă bine. O zi în care nu contează dacă ești o curva penala, o bunaciune sau o ofilita cu ochelari și trăsături comportamentale îndoielnice gen gelozie și temperament posesivo-obsesiv, toate sa se simtă la fel.
Si ce sa vezi? Nu au putut inventa ziua blowjobului gratis la întâmplare. NUUUUUUUUUU!!!

S-a nimerit ca cea mai umblata prin lume dintre ele sa ragaie cu miros de sperma și sa cugete profund, zicând ca vrea o zi în care toți bărbații sa ii ofere flori în loc de puli erecte și palme peste moaca. Si uite asa s-a născocit ideea ca femeia e un lucru de apreciat și respectat. Nu zău? Dar tu ma apreciezi și ma respecți când cu o mana ești pe pula și cu alta pe portofel? Ma apreciezi și ma respecți când realizezi ca ai putea sa te plimbi într-o mașină mai mare, sa îți cumperi țoale mai scumpe cu alt card, sau ca ai putea sa vezi tari mai exotice la bratul altui fraier?

De fapt, ce e de sărbătorit? E exact ca și cum ai sărbători culoarea verde, oxigenul din aer, acoperișul, curcubeul, pofta de mâncare sau liniștea. Adica sunt lucruri absolut normale. Nu e nici un miracol aici. Nu exista nici un mister, nimic spectaculos. Sta în firea lucrurilor sa fi femeie sau bărbat.
Plantele se înmulțesc prin polenizare, organismele mici prin diviziune celulara. Oamenii se fut. E firea lucrurilor. Mergi la culcare ca nu e nimic special în a fi femeie.

Si apropo de marea noastră sărbătoare a păsăricii, sărbătoarea mirosului de ovule moarte, vreau sa spun ca la fel ca și "ziua îndrăgostiților", e o sărbătoare inventata. Si nu numai atât, dar e inventata de comuniști. Într-o țară civilizata nimeni nu sărbătorește femeile. Daca nu ma credeți dați o căutare pe goagăl și lămuriți-va singuri/e.

La câtă ura am eu pe târfe si pitzipoance, asta era ultimul lucru pe care puteam sa-l fac. Sa admit sărbătoarea asta. Never !

Eu militez pentru ziua blowjobului aleator gratis. Pe cuvânt, asta ar fi o sărbătoare pentru care m-as pregăti cu multa pasiune. In rest... numai bine, națiune într-adevăr invizibila.

sâmbătă, martie 06, 2010

Spray

De ce au femeile spray vaginal? Ce, pana acum cum au putut sa traiască fără pH 5.5 la păsărică? Pun pariu ca femeile din China sau India nu folosesc spray vaginal și produse de curățare intima, și uite ca totuși reușesc sa aibă copii și încă mulți...

Dumnezeule, dacă mâine as inventa crema pentru sfarcuri cu extract de sequoia, oare as avea succes?

miercuri, martie 03, 2010

Haiti-me!

Nu știu cum stăteam azi și îmi făceam cele 8 minute de flotări în pula când mi-am dat seama ca nu am mai scris de multișor. M-am uitat pe statistici și am observat ca numărul vizitatoarelor unice care ar face orice pentru o ocazie sa ma convingă ca de fapt femeile nu sunt o specie asa naspa precum cred eu, e în picaj liber. N-am mai scris și ați tras concluzia ca am dispărut sau m-am vindecat încât nu mai simt nevoia sa ma exprim. Greșit. Nimic mai greșit. Nu m-am vindecat, am acumulat de fapt. M-am gândit mult ce și cum sa postez.

Ca sa fac o analogie plastica, as putea zice ca am fost constipat pana acum, iar acum dupa o medicație corespunzătoare, am o presiune fantastica care poate sa declanșeze tsunami-uri mai mari decât cele provocate de cutremurul din Chile. Sper ca nu v-ați făcut prostul obicei de a ma citi cu gura plina, limbajul meu e destul de piperat și s-ar putea sa faceți o indigestie.

Urasc bla-bla-ul mediatic creat în jurul catastrofelor astea din tari pe care jumătate din romani nu ar fi în stare sa le indice pe harta. Au fost diverse campanii pentru ca romanii sa înfieze un copil din Haiti. De ce nu au făcut de exemplu o campanie "Nu fi mârlan, adopta un țigan".

Am sa enumăr câteva avantaje:
a) Un țigan are culoarea pielii asemănătoare cu un haitian. Nu trebuie sa cauți tuciurii pe partea cealaltă a planetei. Plus ca aducerea de noi tuciurii în țară nu face bine nimănui.
b) Țiganul e la fel de analfabet ca și un haitian. Dar are puterea de a se cultiva citind almanahe si construind economate.
c) Țiganul e la îndemână, nu trebuie sa străbată jumătate de planeta ca sa ajungă în iubitorul cămin.
d) Haitianul ar avea dificultăți în a se acomoda cu limba și traficul din București/alt oraș, în timp ce un țigan s-ar simți în elementul sau.
e) Țiganul ar putea peste o vreme sa descopere calități vocale și sa se îmbogățească subit, schimbându-și numele în "cercel", "diamant", "clitoris", sau alte asemenea apelative distincte, și prestând pe la nunti botezuri și cumetrii. Haitianul ar fi nevoit sa muncească cinstit ca un sclav pe plantație, pentru minimul pe economie.

Totuși, dacă stau bine sa ma gândesc, eu as fi adoptat niște haitience de 17 ani :)

Oricum, singurul avantaj pe care îl vad în aducerea unui haitian în România, e faptul ca n-ar avea nici o problema cu peisajul urban, presărat cu gropi ca în urma bombardamentelor din Irak sau a rupturilor de teren din Haiti.

Era sa plec și sa uit... Noapte buna, națiune invizibila!

Martisor

De mărțișor, cadoul meu preferat pentru domnișoare a fost un fir alb-roșu înnodat pe penis.
In felul asta am rezolvat 2 iepuri: am dat o muie cu aroma de primăvară, și am pus echipa dinamo fix acolo unde merita.

Classic & Kinky.

- Ti-am adus ceva de mărțișor. Uite!
- Woaaaa...
- Hai nu sta acolo ca vita, ia-l, nu fi timida, e al tău pentru câteva ore !

luni, martie 01, 2010

Promptitudine

Voi sunteti baietii de la parada gay,

Voi sunteti baietii care nu fut femei,

Aia care citesc promptere sunt la fel ca si baietii de la parada gay. Ar fi vrut sa fie ceva mai mult decat ceea ce sunt dar nu pot. Cand ma uit la stiri si vad o gloata de cititori de promptere semidocti ma apuca scarba. In realitate, ei nici nu au idee ce citesc acolo.Daca dupa o jumatate de ora de la terminarea stirilor ai intreba un crainic din asta care a fost cea mai importanta stire din dimineata asta ar ramane blocat cautand cu ochii prompterul care sa-l salveze. Ironic, in fiecare dimineata ma uit la meteo la Busu pe ProTV. Dupa prezentarea stirilor despre vreme, stimabilul Busu lanseaza cate o problema pentru cititorii de promptere care urmeaza sa prezinte stirile. N-a fost o singura dimineata in care sa aud raspunsul pe loc. Unele intrebari/probleme sunt chiar evidente, nu trebuie sa fi terminat Harvard ca sa stii raspunsul.

Dar nuuuuuuuuuuuu... Tot ce aud e un "ne gandim" in scarba, cu ochii in foile pe care se prefac ca-si noteaza enuntul problemei. Abia asteapta sa le vina stirile sa inceapa sa citeasca prompterul. Bai retardatilor, enunturi de problema la care sa va ganditi erau la scoala. Acum ati depasit de mult vremea ganditului, acum e vremea promptitudinii. A interesului si pentru altceva decat o dictie buna si o moaca rasa ca o pizda in fiecare dimineata. A unei figuri dragute care sa dea bine pe sticla.


Ne gandim? Hai sa nu ne amagim, nu aveti cum. Nu aveti capacitatea de a gandi. Tot ce stiti sa faceti e sa cititi promptere. Si sa castigati 10k EUR pe luna, asa ca Esca. Sunteti categoria de redusi de care mi-e scarba. Si nu pentru ca sunteti redusi, ca asta nu e vina voastra, ci pentru ca va afisati cu o aura de cunoscatori cand de fapt tot ce stiti sa faceti e sa cititi mecanic stiri cu babe violate si copii abandonati. Si sa aveti puterea sa zambiti dupa emisie, nestiind macar ce naiba ati prezentat acolo.

Eu chiar nu inteleg oare cine se mai uita la stiri ?

vineri, februarie 26, 2010

Mandala

"I'm gonna fuck you all night long,
I'm gonna fuck you on this song"

Cum poți sa ai succes azi? Faci o piesa fără mesaj, care are maxim 3 versuri și un ritm făcut in Fruity Loops. Iei 3 gagici să mişte din bucile care se întrevăd prin pantalonii scurţi, ai un manager care ar face vedetă şi pe unul care doar respiră pe beat(bit) şi tot iese hit și te-ai scos. Blowjob în backstage, dimineți cu blowjob la dush, blowjob în mașină. Te-ai scos cu vreo 2 ani de blowjob gratis. O sa ai parte de blowjob încât o să începi să crezi că o ai unsă cu miere.
Gen tipii de mai jos, care credeam ca dispăruseră. Tipi din ăștia care au probleme cu ouăle și cântă mai pițigăiat au parte de blowjob mai des decât mine. Ma oftica chestia asta. Trebuie sa îmi găsesc un manager bun, și intru și eu pe felie. Sa veniți atunci sa cerșiți autograf pe posterul cu mine cu care dormiți în pat, loserilor.

miercuri, februarie 24, 2010

Lost in Amsterdam

Noi nu suntem europeni. Trăim în Europa ca și continent, dar nu suntem europeni, suntem țăranii de la nord de Dunăre care în timp ce alții aveau colonii în Africa și America de Sud, ne pășteam oile în munți, credeam ca pământul e plat și credeam ca pe lume trăiesc doar romani, pentru ca asta e tot ce vedeam în jurul nostru.

Banii reprezinta forma actuala de sclavie. Îți iei un credit și ești înrobit toata viata sa muncești pentru a plăti casa în care stai, de exemplu. Ai impresia ca ești liber pentru ca de fapt poți sa-ți alegi locul de munca. Nu e adevărat, nu ești liber deloc. Nu contează locul de munca, tot sclav de numești. Locurile de munca sunt doar o interfață. De fapt toți banii, toata munca este pentru câțiva stăpâni. De asta 5% din populație deține 95% din bogăția din lume. Noi restul de 95% deținem 5% din bunurile din întreaga lume. Noi suntem sclavii celor 5%. Cei 5% nu au credite, ei au depozit. Tu ești îndatorat lor. Tu muncești toata viata ca sa-ți plătești stilul de viata, dar roadele muncii tale, ierarhizate, ajung sa fie folosite de cei care ne înrobesc cu adevărat. Cei care nu muncesc, dar au totul. La scara națională, statul cică e creat pentru a asigura drepturile cetățeanului, pentru a ne proteja libertățile și a fi în slujba noastră. Aiurea. Noi suntem în slujba celor câțiva care conduc interesele tarii, care acumulează bogății și te arestează dacă ai papagal prea mare.

Revenind la lucruri mai serioase, vreau sa plec. Sa fac bungee jumping în Argentina, cățărări în Australia, rafting pe Lake Victoria în Africa, și safari în desertul Gobi din Mongolia. Sincer, nu cred ca poți rămâne cu altceva pe lumea asta, nu cred ca poți avea o satisfacție mai mare decât sa vezi locuri și oameni care nici prin gând nu-ți trece ca ar putea exista. Asta sunt eu. Simplu și perfect. Pentru mine bogăția se măsoară în experiența de viata, nu în bunurile materiale.

Nu poți fi cu adevărat liber decât atunci când nu mai ai nimic. Lucrurile pe care le deții ajung sa te controleze. Nu poți sa-ți imaginezi viata fără televizor, internet, laptop și mobil. Fara apartament, mașină și conversii din picioare. Asculta-ma pe mine, când nu ai nimic, atunci ești cu adevărat liber.

Am spus mai demult ca mi-am pierdut sufletul. M-am înșelat. Sufletul nu poți sa-l pierzi niciodată. Pentru suflet nu exista antidot. Poti sa lupți cu viata, cu soarta, cu oamenii. Dar cu propriul sufletul nu poți sa câștigi.

M-a fulgerat o idee zilele astea... Oare o sa mor tânăr? Daca soarta mea e ca și cea a Oanei?

marți, februarie 23, 2010

Neatza

Buna dimineata, blogule. Azi m-am trezit cu albastrul cerului in ochi, cu lumina diminetii in suflet. Cu racoarea lunii februarie pe fata. Azi m-am hotarat sa... Dar nu o sa va spun voua ce m-am hotarat. Nu acum, cat inca e proaspat. Nu acum cat totul se poate schimba.

sâmbătă, februarie 20, 2010

Look, no hands

"... the bridges were burned
now its your turn, to cry"


De la o vreme ma trezesc cu în același timp cu erecția matinala. Înainte credeam ca e la ore fixe dar am descoperit indiferent de ora la care ma trezesc, ea mereu ma însoțește.

Am avut o prietena buna la un moment dat de la care am avut câte ceva de învățat în viata. Ea mi-a povestit cel mai tare mod în care o gagica poate sa-i dea maxim prietenului ei care tocmai i-a dat papucii. Nu îmi place sa pun sfaturi pentru feministe aici, dar asta chiar e tare.

Te duci frumos și îl rogi sa te mai futa ultima data ... asa, de despărțire. Bine partea cu rugatul e doar în imaginația mea, sunteți pizde, puteți sa găsiți 100 de abordări pentru a ajunge în situația de sex. Mergeți frumos la el acasă, și dai tot ce e mai bun din tine. Adica îl futi pana ii sar capacele, te urci, zgarii, musti și sugi tot ce prinzi. Dupa ce-ți faci numărul, te ridici frumos, te îmbraci lent, fără sa spui nici un cuvânt. Te aranjezi, rujezi și parfumezi și apoi pleci lăsând 50 de RON pe noptiera și zicând flegmatic peste umăr "Cius, vezi ca ți-am lăsat plata lângă pat".

Am visat într-o seara ca eram un dragon și zburam pe deasupra unei păduri de cerbi în care erau OZN-uri cu extratereștrii micuți care plantau cuie. Oare ce înseamnă ?f

Cred ca cel mai teribil lucru ar fi sa paralizez. As fi închis pe viata în corpul asta fără posibilitatea de a ma mișca.

Când vreau sa evadez, închid ochii și ascult muzica. E uimitor cum muzica te poate duce într-o clipa în alta parte.

luni, februarie 15, 2010

Noapte buna

Cine știe sa citească în spatele cuvintelor, e acela care descoperă sufletul meu cu adevărat.

Q&A

Pentru ca nu am o rubrica de intrebari si totusi lumea vrea sa raspund la diverse chestii care le bantuie mintea ingusta, o sa dau raspunsuri la intrebarile comune care aduc vizitatori pe site-ul asta. Gen:
Tot azi am mi s-a reconfirmat ca sunt mirific. Uite:
Adica cine altul decat:Si voi aveti impresia despre mine ca sunt necioplit si pervers? Ar trebui sa vedeti ce cuvinte aduc vizitatori pe site si apoi o sa vedeti mai bine lumea bolnava in care traiti.

sâmbătă, februarie 13, 2010

Hang me up to dry

Bai eu nu înțeleg pe cei care se dau cu schiurile de plăcere. Aia care abia așteaptă sa vina iarna sa pună placa pe pârtie ca sa alunece la vale. Nu cred ca exista oameni mai bizari decât aia care se aduna pe la diverse cabane sa o ardă hippie cu vin fiert și lunecuș curat gen. Deja nu mai e o chestie exclusivista, tot ce se întâmplă e stric legat de trend. Daca un trendsetter al tineretului pierdut, sa-i zicem Honorius ca sa nu ofensam pe nimeni, s-ar gândi ca e mai cool sa-ți storci coșurile pe pârtie pentru ca ajuta la dispariția acneei, jumătate din adolescenții acneici s-ar deplasa la munte doar pentru a-și stoarce coșurile. Sau dacă alt trendsetter al semidocților, hai sa-i zicem Badea ca sa nu ofensam pe nimeni s-ar gândi ca e trendy sa joci badminton în zăpadă decat sa aluneci ca idiotul, gloata l-ar urma și ai vedea numai filee și fluturași pe pârtie.

Dar asa, acum un alt trendsetter, hai sa-i zicem BGD ca sa nu-i facem reclama, s-a gândit într-o iarna ca e fitza sa mergi la munte sa te dai cu schiurile și sa te lauzi la prieteni ca e cool. Si acum gloata urmează trendul si o ard toți bashinos pe la munte. Coae, eu când mergeam la munte cu schiurile, jumate din putzuflenderii ăștia cărora abia le-au dat 3 fire de par la coaie se jucau cu bulgari in fata blocului și se minunau de zăpadă o data pe iarna. Mai ales cei din Timișoara, unde zăpada e mai rara decât parul lui Băsescu. Stau și se minunează la zăpadă ca virgina la orgasm.

Din clasa a 6-a(1995) o ardeam prin Poiana, Sinaia și Predeal, asa ca as putea sa zic ca am pus umărul la trendul asta. Atunci era mișto rău, dar acum mi se pare o labareala ieftina. Schiatul e o activitate care te bucura atunci când ești copil și ți se pare mișto când îți fuge pământul de sub picioare cu 20km/h și 100g de whisky la bord. E ok pentru 14-20 de ani. Dar când ești ditamai matahala la 30 de ani, sa te duci sa aluneci cu schiurile, sa urci 30 de minute sa aluneci 10 minute, sa urci sa aluneci iar, și tot asa e deja prostie bolândă. E gradul ala de prostie umana din care nu o sa te trezești în veci. Ti se pare amuzant doar pentru ca ai rămas la gradul de inteligenta al unui copil de 16 de ani. Si nu o sa-ți depășești niciodată condiția.

Fiind un trendsetter care se face chestii pe care gloatele o sa le facă doar peste mulți ani și o sa li se para cool, o sa va dau un pont. Daca mergi la munte cu prieteni sa fumezi etno-botanice și sa-ți arzi gagica pe blana de urs în fata șemineului e ok. Dar sa mergi la munte pentru plăcerea schiatului e o activitate ghei. Mai ales aia care o ard prin Austria gen. O sa va dați seama mulți ani mai târziu. Si atunci o sa faceți ce fac eu acum și o sa vi se para mișto.

Intre timp eu ma scald în Marea Roșie și îmi bronzez fesele pe plaja din Sharm-el-Sheik. Fix în februarie când voi alunecați pe pârtii cu zâmbete de copii tâmpiți pe moaca.

Nota autorului: Pentru a proteja dreptul la intimate, numele persoanelor au fost schimbate. Inclusiv cel al lui Băsescu.

Gata, m-am lecuit de piese de hipsteri. Azi o ardem R&B.

joi, februarie 11, 2010

Believe me, I'm a LIAR

Un vis frumos tine în medie cu 15 minute mai puțin decât un vis urat. E un paradox, în vreme ce un vis frumos îți place, creierul se încăpățânează totuși sa îl termine repede. Pe de alta parte, coșmarurile te chinuie toata noaptea.

In realitate, lucrurile stau cam la fel, cu o singura diferență: nu te trezești dimineața și realizezi ca a fost doar un vis urat.

Cică secretul pușcăriașului sta în puterea mintii de a-și imagina cu totul alta lume. De a se transpune în alta lume dincolo de gratii. Asa poate sa reușească sa nu înnebunească într-un loc groaznic ca pușcăria. Părerea mea e ca pușcăriașul e nebun. E deja bolnav psihic, nu e deja evident, din moment ce e acolo?

Singurul mod de a te lupta cu problemele este de a le confrunta. Mai ales în țara noastră unde nimic nu se mișcă de la sine, din inerție. Trebuie sa tipi, sa ameninți și sa te uiți cruciș cu privirea la 45 de grade și sprâncenele încruntate ca lumea sa se își dea seama ca ești foarte serios. Sa simtă intru-totul ura ta. Daca nu bați cu pumnul în masa, te privesc de sus flegmatic și te tratează ca pe un nimic.

Ma doare în basca de ziua lui valentin și de toți pierduții care o sa își scoată umflatele la plimbare de mana prin mall duminica viitoare. Muie!

Inca o piesa de hipsteri asiatici. Pula mea.


luni, februarie 08, 2010

Februarie

Efeminatul e o categorie de emo-gay cu eșarfă, sprâncene pensate și unghii lăcuite. Ma uit în jurul meu și vad generațiile de copii efeminați care vin din spate cu tenisi cu șireturi roz, cu tokyo hotel pe ipod si freza de strutz. Urăsc luna februarie. Nimic nu se întâmplă în februarie, nu ai nici un festival, nu își mai fac masele de pulime cadouri reciproce, nu mai trimit același mesaj la toata agenda telefonica. Doar pizdele așteaptă fermecate ziua de 14 a lunii, cand printul o va lua pe calul alb, se vor căsători pentru o zi, o va duce acasă cu un buchet de flori mari și roșii, și o va fute fără prezervativ pana ii sar capacele. Dupa care ea îl va tine în brate cu ochii mari și triști, cu inima voioasa și un zâmbet tâmpit pe moaca.

Bai treziți-va! Februarie e doar o luna rece și mai scurta decât altele, dar în care nu se întâmplă nimic important. Tot ce poți sa faci în februarie e sa stai în casa, sa te uiți la filme, sa sufli mucii și sa faci sex. Ordinea e la alegerea fiecăruia.

Am văzut un film care m-a perturbat. Rar se întâmplă sa vad un film care sa te pună pe gânduri. Si nu, nu e Avatar. Uite ca asta m-a pus: The Fourth Kind. Urmează Moon.

Nu exista o luna mai de căcat ca februarie. Nici sa scriu n-am chef. Talentat sunt. Cred ca și dacă as da o bășină ar suna bine pe text. Doar ca ma simt asa... obosit de nepăsător. Si pentru asta pun o piesa de femei. Uite asa sa se bucure și majoritatea cititoarelor mele.

Cius!
UPDATE: Ok, am pus o piesa pentru pizde, dar m-am răzgândit și am schimbat-o cu una de hipsteri, ca doar astea sunt la moda acum.

marți, februarie 02, 2010

Treburi murdare

Eu nu știu cine se poate caca la lucru. Eu unul nu pot. Dar exista oameni care pot. Câteodată ii simt când intru în baia de la lucru și duhnește.

Când stăteam în cămin, singurul lucru care nu-mi plăcea era faptul ca nu aveam baia mea. Adică, pula mea, eu sunt mai nesimțit asa, dar am un simt al intimității dezvoltat. Nu-mi place sa dau cu nasul în duhorile altora. Nu-mi place sa vad flocii altora pe colac. Nu-mi place sa vad spuma de ras a altora pe robinet. Îmi place sa am baia mea curata, cu lucrurile mele înșirate în ea.

Când eram mic, nu puteam nici sa ma pis în liniște la baia de la scoală. Credeam ca am scăpat de toate astea odată cu terminarea școlii. Dar nuuuuu... trebuia sa vina și facultatea. Si acum baia publica de la lucru. Bine, ar fi destul de ciudat ca fiecare sa aibă baia lui privata la locul de munca. Presupun ca e o chestie cu care va trebui sa trăiesc de-acum înainte.

Ca o paranteza, cine n-a futut la dus în cămin e un ratat. Un lache. Coae, în cabinele alea era maxim, pentru ca la nici 10 cm de tine, alții făceau dus. Si pentru ca la intrarea cabinei nu aveai ușă, și îți puneai prosopul sa ascundă ce se întâmplă înauntru. Trebuia sa te concentrezi, sa dai o buca în cea mai mare liniște, dar în același timp sa fie plăcut. Despre cât de maxim e sa futi în camera de cămin cu încă 4 colegi care încearcă sa doarmă, în episoadele viitoare, obsedaților.

Din băile de la cămin, am descoperit ca fetele sunt mult mai nesimțite decât băieții. Alea care își atârnau OB-uri pe la dus erau cele mai nesimțite. Le-as fi băgat OB-ul sângerând fix pe gat dacă as fi știut cine e vinovata. Daca ma gândesc mai bine, ar fi trebuit sa le bag cu nasul în ele pe toate de pe palier...asa preventiv. Tot în băile de la cămin am aflat ca femeile se caca. Eu care ma uitam la curul lor cu intenții sexuale, am descoperit ca îl folosesc și pentru treburi murdare. O săptămână n-am putut sa-mi mai fac nici laba. Groaznic.

In fine. Cius, națiune invizibila!